Pașii Discursului: Regula Firului Roșu

Share on facebook
Facebook
Share on twitter
Twitter
Share on linkedin
LinkedIn

Ce ai vrea să știu?

Sunt adesea întrebată care e procesul meu pentru a construi un discurs reușit, iar de multe ori răspunsul se rezumă la întrebarea de mai sus. Nu e doar un adevăr, dar e și o frază care dă de gândit, deschide în mintea interlocutorului infinite posibilități și pentru o secundă, chiar începe să se gândească la ce ar vrea să știu.

Ei bine, când pregătești un discurs, asta trebuie să fie prima întrebare din mintea ta, doar că în loc să ți-o adreseze altul, trebuie să o faci chiar tu.

Bine, dar apoi ce? Dacă ai avut vreodată nevoie să pregătești un discurs și te-ai simțit nesigur, stai liniștit. Am fost cu toții acolo, dar nu trebuie să rămânem în continuare, dacă urmăm pașii de mai jos.

Premeditarea Discursului: Ce vrei să știe publicul?

Sigur, probabil ai deja o temă generală în minte despre care să vorbești. Dar primul lucru pe care vrei să-l faci când pregătești un discurs e să identifici o sintagmă-cheie care să rămână cu publicul. Odată ce ai identificat această idee centrală, îți va fi ușor să conturezi restul discursului în jurul ei.

De ce?

Pentru că oricând simți că te îndepărtezi de la subiect, te întorci rapid la firul roșu – fraza asta cum mă aduce înapoi la ideea principală?

Dacă nu te aduce, atunci probabil vrei să mai lucrezi la fraza respectivă, sau chiar s-o elimini cu totul.

Pasul 1. Captează-le atenția!

Trăim într-o epocă a distragerilor constante. Facebook, e-mail, Spotify etc. Ai nevoie să începi discursul cu o frază puternică, una care să-i facă pe spectatori să lase jos telefonul și să-ți acorde atenția lor neîntreruptă.

Fraza asta poate fi o glumă, o întrebare, un imbold – dar și ea trebuie să urmărească firul roșu și să ne aducă la subiectul discursului. O frază generală, cum ar fi „se aude bine?” sau „ce mai faceți?” în general nu dă roade.

Pasul 2. Publicul ți-e prieten.

E normal să suferi de ceva trac atunci când vorbești în public. De aceea e important să ai un moment scurt în care transformi spectatorul din străin în prieten. Poate fi descrierea unei situații universale cu care puteți simpatiza amândoi, de exemplu. Asta nu doar că-l face pe el mai deschis, dar te ajută și pe tine să te relaxezi!

Pasul 3. Explică „de ce”-ul.

De ce? De ce nu? Dar mai important, de ce da?

Majoritatea discursurilor caută să își convingă publicul de ceva. Când ai câștigat încrederea publicului cu pasul anterior, e momentul să le explici de ce ideea ta principală e una bună. Axează-te pe asta, dar nu prea mult. Nu-ți fie teamă să le spui și de ce nu. La urma urmei, dacă ești într-atât de sigur de firul tău roșu, nu ar trebui să te temi de contradicție. Arată-le și de ce nu, dar în final, adu-i înapoi la de ce da. Dezmembrează orice contra-argumente ar putea avea publicul și i-ai câștigat.

Pasul 4. Ai grijă la ritm.

Nu vrei să sari de la o idee la alta haotic, pentru că riști să le pierzi atenția. Asigură-te că tranziția de la un punct al discursului la altul e fluidă, logică și naturală. Tonul și cuvintele tale trebuie să le spună spectatorilor că tu deții controlul asupra discursului mereu.

Pasul 5. Încheie puternic.

Progresul unui discurs ar trebui să fie sus – jos – sus. De ce nu sus – sus – sus? În primul rând, ai nevoie ca intensitatea să scadă la mijlocul discursului pentru a scoate începutul și sfârșitul în evidență. Dacă tot discursul e pe o intensitate mare, atunci mesajul-cheie riscă să se piardă.

În al doilea rând, o intensitate mare e greu de menținut și riscă să te obosească fără rost. Așa că dedică un timp generos pentru a pregăti un sfârșit puternic care să urmărească firul roșu și ideea principală a discursului.

Deci, ce vrei să știu? Ce vrei să știe întreaga lume?

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *