Când ne gândim la vorbirea în public, primul lucru care ne vine în minte este „ei” și „noi”. Publicul este receptor, iar vorbitorul este cel care dăruiește. Membrii audienței sunt spectatori, iar vorbitorul este spectacolul informațional, însă acest lucru trebuie să se schimbe!
Pentru ca mesajul nostru să atingă mințile și chiar inimile publicului nostru, trebuie să permitem comunicarea reală între ele și noi. Prin comunicare mă refer la actul de a asculta, de a cunoaște și de a învăța unul de la celălalt. Doar atunci când facem acest lucru, discuțiile, cuvintele cheie și prezentările noastre pot da roade și pot duce la rezultatele pe care le dorim.
Mesajul, marca și experiențele noastre pot afecta publicul mai eficient atunci când comunicăm cu ei și nu când ținem un monolog plictisitor în fața lor. Acest lucru înseamnă că, dacă nu reușim să construim o punte a comunicării între noi și audiență, efortul nostru va fi inutil.
Iată câteva sfaturi despre modul în care poți comunica cu adevărat cu publicul tău. Aceste sfaturi te vor ajuta să îți duci prezentarea la nivelul următor și să menții interesul audienței tale prin discuție.
Ascultă ce nu se spune
Cel mai important lucru în comunicare este să auzi ceea ce nu se spune. Publicul vorbește prin tăcere, reținere, mișcări de cap, și de mână. Tăcerea poate însemna dezinteres sau poate însemna că informația a pus publicul pe gânduri. Mișcările aprobatoare din cap pot însemna că se conectează cu materialul sau că nu sunt de acord cu punctele tale de vedere.
Trebuie să fim în căutarea acestui tip de „discuție” din partea publicului, astfel încât să putem antrena audiența într-o discuție productivă.
Întreabă, cere părerea publicului și transformă-ți monologul în conversație
Întrebările nu trebuie rezervate numai pentru sesiunea de întrebări și răspunsuri. Există un moment și un loc pentru a pune întrebări în timpul prezentării. Nu vorbesc despre utilizarea metodei Socratice ca o modalitate de a arăta cât de strălucit ești, ci, vorbesc despre tipurile de întrebări care ne spun dacă publicul este atent și interesat de discuție.
Nu trebuie să alegi între public speaking și conversație
Vorbitul în public este definit ca procesul de a vorbi unui grup de oameni într-o manieră structurată, deliberată, destinată să informeze, să influențeze sau să distreze ascultătorii. Conversația, pe de altă parte, este o formă de comunicare interactivă, spontană, între două sau mai multe persoane care respectă anumite reguli sociale.
Este posibil să observi deja asemănările: atât conversația cât și vorbirea în public implică vorbitori și audiențe, precum și mesaje schimbate între cele două părți. Îți vei ajusta mesajul în funcție de audiență și de contextul discursului sau conversației tale. Și, desigur, o conversație bună și un discurs bun împărtășesc elemente de poveste convingătoare și antrenante.
Dar, în cea mai mare parte, de aici se termină asemănările dintre conversație și vorbire publică. Există trei diferențe cheie care diferențiază vorbirea publică de conversație: structura organizațională, utilizarea limbajului oficializat și metoda de livrare.
Insă, astăzi, un public speaker profesionist știe să combine cele două abordări. Și acest lucru este recomandat, fiindcă de cele mai mult ori publicul așteaptă să îi fie transmis un mesaj cu o notă personală. Într-adevăr, conversația este mult mai spontană ca un discurs în public, dar dacă combinăm cele două abordări cresc șansele de a capta atenția publicului, de a menține interesul și de a finaliza o prezentare cu succes.
În concluzie, atât o prezentare, cât și o conversație atrag beneficii pentru un public speaker. Secretul succesului este de a găsi o modalitate de a le integra pe amândouă în discursul tău, în așa fel încât să eviți un monolog plictisitor.
